"Am mers cu pasi repezi pe podeaua rece, am trecut in viteza pe holurile intunecate de indiferenta. Am iesit pe usa si am intrat in toamna. Aerul rece si melancolic m-a izbit in fata precum un zid de nepatruns blocheaza fericirea clipelor. Peretii se ridicau pretutindeni, frunzele zburau in universul lor zdrobit de aer, oamenii treceau infrigurati pe strada, strabatand secundele ce formau in jurul lor un tunel spre inexistenta. Cerul patat de nori negri contrasta cu razele de soare cazute, din loc in loc, pe o piatra oarecare. Mi-a fost greu sa privesc in fata si sa nu tip la vederea peisajului dezolant care se intindea de-a lungul orizontului. In trecut adoram toamna- singurul anotimp care reusea sa ma transpuna in clipele trecutului, imbibate cu o dulce nostalgie. Dar ceva se schimbase. Fusesem inlocuita neasteptat de brusc. Soarele ma inlocuise. Ma inlocuise cu un trandafir cu spini enormi, ma inlocuise cu surasul amar al unei zile de iarna, ma inlocuise cu perfectiunea necunoscutului. Am trecut din intuneric in lumina. Si e frig acum. Toamna o sa ma descompuna, o sa umple fiecare colt pana nu va mai fi loc. Atunci fiecare atom din mine ar zbiera dupa caldura, si caldura m-ar ocoli ca pe un cub de gheata in care s-ar putea pierde. Din nou simt ca e rece clipa asta. E rece si e frig. Ma ingheata momentul, sunt straina de privirile fantomatice. E frig aici, foarte frig. Prezentul ce va fi pare mai cald, caci aici doar suflari impietrite mai strabat aerul. Pana si lumina s-a surpat in prapastia disperarii, odata cu cerul care acum intuneca luna. E bine asa. Pentru ca e toamna."
Si silueta ii disparu in toamna eternei schimbari.
frumos post
RăspundețiȘtergere