Departe de nebunie

Din nou a incadrat fereastra, poarta spre infinit, cu ochii patrunsi de groaza. Nu-si mai aminteste cum a ajuns din nou sa se holbeze la luna; nu-si mai aminteste niciunul dintre lucrurile ce cu putin timp in urma ii stapaneau gandurile. A ajuns sa fie propriul ei ucigas, un simbol al inexistentei. Departe de nebunie, se zbate intr-o luciditate din care incearca sa evadeze spre un univers abstract. Totusi, gandurile-i tradeaza nelinistea, neliniste dusa la extrem, departe de normalitatea din care a plecat.

"Priveste pana si albul care te invaluie- s-a intunecat sub greutatea vorbelor interioare. Luna a incetat sa iti mai surada de pe cerul pe care il visai. Te indrepti spre stele, te indepartezi, uiti. Ce ai sa mai uiti cand linistea te copleseste? Nu-ti mai aduci, aminte deci ai uitat. Liniste. Ai pierdut din bolta constiintei tale gandurile care te purtau candva de lumea ce te spulbera prin clipe. Te purtau pe mare.

Atunci era linistita si valurile iti acopereau tristetea.

Atunci luna isi trimitea razele spre agonia ta, iar sentimentele uitau de praful ce le acopera.

Atunci stelele erau departe; le visai doar ca pe niste puncte orbitoare, puncte ce le priveai din bratele valurilor.

Atunci aripa stanga a mainii tale rasarea din strafundul marii precum o idee fara sens se indreapta spre soare; se indrepta spre luna.

Dar ai uitat, nu conteaza ca soarele straluceste acum deasupra privirii tale ce se intuneca cu fiecare sclipire. Ai desprins o obsesie din inaltul cerului-vrei sa zbori. Dar te prabusesti spre munti, caci aripa se indreapta spre luna. Deci tu, un om mai prejos decat ceilalti in toate privintele si cu mult mai bun decat ei, te complaci blocat intre doua vise. Unul foarte sus, aproape de cer, iar celalalt, cosmarul, se afla jos. In abisul disperarii.

Cuvinte fara rost ti se invartesc in minte. Aripi. Cer. Luna. Agonie. Ai iesit din intunericul care iti oferea atata siguranta; acum nu mai poti pretinde lasarea noptii. Cerul negru nu te va mai cuprinde intr-o secunda de gheata; doar liniste. Ce frumos... Pentru tine, nimic nu mai are sens.

Cine esti tu?"

Ma intreb acelasi lucru.