sâmbătă, 25 august 2012

Transa pestelui congelat

Aici! Aici, unde culorile patrund pe o retina imposibil de controlat. Impreuna cu o lumina restransa pe o arie de 13 nuante. Triste, reci, inghetate. M-au lovit concomitent, mi-au lasat urme. Urme pe viziune. Mergeam pe stele, inspre luna, cand am inceput sa ma dezintegrez. Mai intai, a cazut sentimentul. Dupa care s-a facut intuneric. Dens, il atingeam cu varfurile degetelor; il strangeam, si el ma strangea pe mine. Apoi a cazut zgomotul, si a ramas doar interiorul. Ma dezlantuiam de constrangeri, inaintam serpuitor si repede. Ma propulsa vidul, pe care il simteam totusi atat de material; nimicul propulsa ceva. Totul ma propulsa pe mine. Intoarceri, rasuciri si rasturnari. Alunecam pe-un drum anevoios, pe care il stiam, pe care-l mai trecusem. A mai cazut ceva, dar nu stiu ce si nu stiu unde. Nu vedeam, nu auzeam. Un gand ratacit prin univers, cu o tinta sigura, dar un scop neclar. Era bine asa. Mergeam spre casa, unde urma un inceput.
Poate lovitura nu a fost atat de nociva.

duminică, 24 iunie 2012

Is there anybody out there? O pasiune pentru Pink Floyd, un vis, un sentiment, o viata. Niste secvente. Indecidere? Ma contrazic des, ma razgandesc, schimb, si o sa o fac in continuare. Nu sterg nimic, las cuvintele sa se deruleze singure. Le dau doar un avant, o zvacnire, o apasare. O propulsare prin circuitele complicate, probabil, ale tastaturii. Niste drumuri intortocheate, rosii si verzi, poate albastre. Pe verde; fundalul trebuie sa fie verde. Eu le arunc in tastatura, ele zboara pe dealuri, respira si alearga. Libere si usoare, peste tot. Pretutindeni. Se rostogolesc, se strang, se amesteca si striga. Se micsoreaza, se maresc, eu incerc sa le urmaresc si cad. Batai neregulate ale unei inimi ancestrale. Ce fac? Pentru unii, prevestesc. Pentru altii, nimic. Ceva si altceva. Firele inlantuie si sugruma dealurile, dar pentru mine e mai usor asa. Rosul, verdele si poate albastrul strang verdele, si cu cat stransoarea e mai tare, firele de iarba si bucatile de pamant se revarsa pe deasupra, si inglobeaza artificialul si falsul. Asa trebuie sa fie. Ca o curea pe o burta mult prea grasa. Nefericita comparatie, nu?