Is there anybody out there? O pasiune pentru Pink Floyd, un vis, un sentiment, o viata. Niste secvente. Indecidere? Ma contrazic des, ma razgandesc, schimb, si o sa o fac in continuare. Nu sterg nimic, las cuvintele sa se deruleze singure. Le dau doar un avant, o zvacnire, o apasare. O propulsare prin circuitele complicate, probabil, ale tastaturii. Niste drumuri intortocheate, rosii si verzi, poate albastre. Pe verde; fundalul trebuie sa fie verde. Eu le arunc in tastatura, ele zboara pe dealuri, respira si alearga. Libere si usoare, peste tot. Pretutindeni. Se rostogolesc, se strang, se amesteca si striga. Se micsoreaza, se maresc, eu incerc sa le urmaresc si cad. Batai neregulate ale unei inimi ancestrale. Ce fac? Pentru unii, prevestesc. Pentru altii, nimic. Ceva si altceva. Firele inlantuie si sugruma dealurile, dar pentru mine e mai usor asa. Rosul, verdele si poate albastrul strang verdele, si cu cat stransoarea e mai tare, firele de iarba si bucatile de pamant se revarsa pe deasupra, si inglobeaza artificialul si falsul. Asa trebuie sa fie. Ca o curea pe o burta mult prea grasa. Nefericita comparatie, nu?