Altcineva

Si-a intepenit privirea, la fel ca si mintea, intr-un loc indepartat de iluziile pe care viata le raspandeste. Peisajul static, aparent plictisitor, invaluie intreaga camera. Dar inauntrul lui, gandurile zboara libere in corpul amorf care se desprinde din limitarea existentei. Da, in acele momente refuza sa mai esiste, sa mai respire aerul infundat de neimportanta lucrurilor, refuza sa spere si sa isi distruga sperantele la unison cu celelalte fiinte ce ii par acum hidoase: oamenii. Se uraste pe sine pentru ca este ca ei si pentru ca nu poate sa isi distruga gandurile de om simplu care il poarta din ce in ce mai departe de idealul pe care il urmareste de atata timp: nimicul. Vrea sa fie nimc mai mult decat orice pe lume. Caci din nimic poate deveni orice, spre deosebire de forma concisa in care se afla si care nu ii da voie sa fie mai mult decat un om, animalul pe care il dispretuieste de cand se stie. Isi imagineaza ca este nimic; lumea ii este la picioare. Limita spre imposibil dispare, iar el poate face orice in corpul in nesfarsire pe care il are si din care poate acum reveni din nou la nimicul care il face sa zboare. Din nou viseaza ca zboara deasupra marii, printre norii albi. Marea este atat de aproape, atat de vasta si atat de albastra. Incearca sa se apropie, dar pana si iluzia creata de el insusi il opreste de la aceasta singura dorinta pe care o are. Lanturi invizibile il leaga de nori, iar marea se indeparteaza, ajungand din nou in abisul mintii lui. Fulgere puternice se abat asupra lui, dar nicunul nu il nimereste. Inconjurat de zgomote aspre si dure, isi doreste sa fie lovit din plin si astfel sa scape de lumea in care este blocat. Dar cum ar putea fi lasat sa paraseasca forma pe care o uraste atat de mult si sa plece spre un loc, poate, mai bun (dar inexsistent) ?

Deschide din nou ochii. Lumina lunii ii invadeaza acum fereastra larg deschisa. E dezamagit de el insusi. Tocmai si-a imaginat ca zboara. Dar nu orice om face asta? Se dezgusta..realitatea cruda il izbeste din nou: e un om in adevaratul sens al cuvantului si nu poate schimb asta. Ochii lui, luminati pentru cateva clipe de iluzia fericirii, se afunda din nou in agonie. Oamenii...